1. De ce merită să ai o fișă pentru fiecare rețetă

Într-o fermă în care furajul este preparat în regie proprie, consistența este aproape la fel de importantă ca formula în sine. Dacă o rețetă bună este preparată diferit de fiecare dată, animalele nu primesc aceeași hrană. Un lot poate primi mai mult șrot de soia, altul mai puțin premix, iar într-o a treia șarjă porumbul poate reprezenta o proporție mult mai mare deoarece cantitățile au fost estimate vizual.

University of Minnesota recomandă păstrarea unei liste clare cu numele și cantitatea fiecărui ingredient și bifarea ingredientelor pe măsură ce sunt introduse în mixer. Motivul este simplu: formularea precisă nu ajută dacă, în momentul preparării, ingredientul este omis sau cântărit greșit.

Fișa devine și istoricul fermei. După câteva luni poți vedea cu ce formulă au crescut cel mai bine purceii, ce rețetă a avut costul cel mai bun sau ce schimbare de materie primă a coincis cu o modificare de consum. Fără evidență, toate aceste informații dispar.

2. Fișa rețetei și fișa șarjei nu sunt același lucru

Fișa rețetei este documentul „master”. Acolo scrii formula pe care vrei să o reproduci: cod, specie, etapă, ingredientele și cantitățile lor pentru 100 kg, 500 kg sau o tonă. Această fișă nu se schimbă de fiecare dată când pornești mixerul. Ea reprezintă rețeta aprobată.

Fișa șarjei este dovada a ceea ce ai preparat efectiv într-o anumită zi. Acolo notezi data, numărul șarjei, loturile ingredientelor, cantitățile cântărite și orice abatere. Dacă rețeta cere 20 kg dintr-un ingredient, dar operatorul a pus 21 kg, fișa șarjei trebuie să arate 21 kg, nu cifra ideală de 20.

Separarea celor două documente este foarte importantă. Altfel ajungi să modifici formula originală de fiecare dată când apare o abatere și pierzi reperul față de care trebuia preparată șarja.

3. Dă fiecărei rețete un cod și o versiune

Un nume simplu precum „furaj găini” devine repede insuficient. Poți avea furaj pentru găini ouătoare, pentru tineret și o formulă revizuită după schimbarea prețului șrotului. Este mai sigur să folosești un cod precum GA-OUA-01 sau OV-LACT-01 și un număr de versiune.

De exemplu, GA-OUA-01 V1 poate fi formula inițială. Dacă ulterior schimbi proporția unui ingredient sau treci la alt premix și rețeta este reformulată, creezi V2. Nu ștergi V1. Astfel poți compara performanța și costul celor două versiuni.

Notează și data la care versiunea a intrat în utilizare. După câteva luni vei putea lega mult mai ușor rezultatele din fermă de formula utilizată în perioada respectivă.

4. Notează exact pentru ce animale este formula

O rețetă fără categorie țintă este incompletă. Scrie specia, vârsta sau greutatea, etapa productivă și, unde este relevant, nivelul de producție. „Porci” este prea general; „purcei starter 15-30 kg” este mult mai util. „Capre” este prea general; „capre în lactație” definește mai bine obiectivul.

Acest lucru previne folosirea accidentală a unei formule în altă categorie. Un premix formulat pentru ovine și caprine în lactație nu trebuie folosit ca reper într-o rețetă de găini, iar un CPVM pentru găini ouătoare nu este o componentă pentru pui starter.

În fișă poți include și câmpul „nu se folosește pentru”. Pare inutil, dar în fermele cu mai multe specii poate preveni confuzii atunci când mai multe materii prime și premixuri sunt depozitate în aceeași zonă.

5. Scrie obiectivul rețetei

Două rețete pentru aceeași specie pot avea obiective diferite. Una poate urmări producția de ouă, alta creșterea, iar alta întreținerea. Obiectivul trebuie să apară în partea de sus a fișei astfel încât orice persoană care o citește să înțeleagă de ce formula arată în acel fel.

Pentru o rețetă de găini ouătoare poți nota: „susținerea producției de ouă și a calității cojii”. Pentru ovine/caprine: „lactație”. Pentru un lot de purcei: „starter – creștere timpurie”. Nu este nevoie de un paragraf tehnic; câteva cuvinte clare sunt suficiente.

Obiectivul te ajută și atunci când prețurile se schimbă. Dacă un ingredient devine foarte scump, nu îl înlocuiești doar pe criteriul prețului. Întâi verifici ce rol îndeplinea în obiectivul rețetei.

6. Ingredientele trebuie scrise exact

Nu scrie simplu „șrot”. Scrie „șrot de soia” sau „șrot de floarea-soarelui”. Nu scrie „premix”. Scrie denumirea exactă a produsului. Două premixuri pot avea procente de includere și compoziții complet diferite, chiar dacă ambalajele arată similar.

Dacă folosești AGROMAR – Furaje / Srot de soia (macinat) 25kg, notează exact această materie primă. Dacă în altă perioadă folosești AGROMAR – Furaje / Srot de floarea soarelui (macinat), 25kg, nu modifica pur și simplu numele în aceeași fișă. Cele două ingrediente au profiluri diferite.

Pagina actuală a șrotului de soia indică orientativ aproximativ 46% proteină brută, iar cea a șrotului de floarea-soarelui indică 38% și menționează un profil natural mai bogat în fibre. Valorile pot varia între loturi, ceea ce reprezintă încă un argument pentru identificarea precisă a materiei prime.

7. Cântărește în kilograme, nu în găleți

O găleată nu este o unitate de greutate. Zece litri de porumb măcinat, șrot de soia și premix au greutăți diferite. Chiar și aceeași cereală poate avea densitate aparentă diferită în funcție de umiditate și granulometrie.

University of Minnesota recomandă în sistemele de amestecare pe șarje introducerea ingredientelor după greutate, nu după volum. O eroare de câteva procente repetată la fiecare șarjă poate modifica semnificativ formula finală și poate crește costul.

Un cântar bun este astfel parte din sistemul de furajare. Poți folosi găleți pentru transportul ingredientelor până la mixer, dar cantitatea lor trebuie stabilită prin cântărire.

8. Notează atât kilogramele, cât și procentul din rețetă

Dacă rețeta este construită pentru 100 kg, kilogramele și procentele sunt identice numeric: 20 kg înseamnă 20%. Dar dacă produci 350 kg sau 800 kg, procentul devine mult mai util pentru verificare și recalculare.

Pentru fiecare ingredient adaugă două coloane: kg/șarjă și procent din total. În felul acesta observi imediat dacă un ingredient care trebuia să reprezinte 2% a ajuns la 3% din cauza unei erori de scalare.

Procentul te ajută și atunci când schimbi mărimea șarjei. Formula rămâne aceeași; se modifică numai cantitatea absolută.

9. Verifică întotdeauna totalul rețetei

Înainte să prepari furajul, suma ingredientelor trebuie să fie egală cu cantitatea finală planificată. Pentru o formulă procentuală, totalul trebuie să fie 100%. Dacă ai ajuns la 96% sau 104%, există o eroare sau o informație lipsă.

Această verificare pare banală, dar previne una dintre cele mai periculoase improvizații: „mai punem porumb până se umple mixerul”. Dacă rețeta nu însumează 100%, nu completa procentul lipsă după intuiție. Verifică formula sursă sau cere clarificare specialistului.

În fișă adaugă un rând final „TOTAL”. Nu porni șarja dacă valoarea nu corespunde cantității planificate.

10. Premixurile: procent mic, eroare mare dacă măsori greșit

Premixurile sunt ingrediente foarte concentrate și intră de regulă într-o proporție redusă. Tocmai de aceea precizia este importantă. O eroare de 500 g poate părea neglijabilă într-o șarjă mare, dar raportată la un ingredient inclus la numai 2% poate reprezenta o abatere importantă.

University of Minnesota atrage atenția că ingredientele introduse în cantități foarte mici sunt mai dificil de distribuit uniform. Preamestecarea lor cu o cantitate de cereală înainte de introducerea în mixer poate îmbunătăți distribuția, iar ordinea de încărcare și timpul de amestecare trebuie respectate.

În fișă trece separat: procentul țintă, cantitatea calculată și cantitatea efectiv cântărită. Astfel vezi imediat dacă șarja a respectat formula.

11. Exemplu de fișă cu Premix găini ouătoare 4kg

Pentru Premix găini ouătoare 4kg, producătorul publică o includere exactă de 2%. Asta înseamnă că într-un furaj final de 100 kg, premixul reprezintă 2 kg, iar celelalte ingrediente împreună reprezintă 98 kg.

Important: cei 98 kg nu trebuie completați cu „ce avem prin magazie”. Ei trebuie să respecte formula de cereale și surse proteice stabilită pentru găinile ouătoare. Fișa noastră poate calcula exact cantitatea de premix, dar nu inventează compoziția restului de rețetă.

În fișă trebuie trecut și faptul că produsul nu se administrează ca atare. Această observație poate preveni utilizarea greșită dacă altă persoană pregătește furajul.

12. Exemplu cu Premix Ovine, Caprine (Lactatie) 20kg

Premix Ovine, Caprine (Lactatie) 20kg are tot un dozaj uzual de 2% în furajul combinat. Pagina produsului dă ca exemplu 2 kg premix și 98 kg din celelalte ingrediente ale rețetei pentru 100 kg de furaj final.

Pentru o șarjă de 500 kg, calculul matematic este 10 kg premix și 490 kg restul formulei. Pentru o tonă, 20 kg premix și 980 kg restul rețetei. Aceste calcule sunt exacte deoarece derivă din procentul publicat de producător.

Fișa trebuie să precizeze însă „lactație”. Dacă formula este folosită ulterior pentru animale care nu mai sunt în lactație, nu schimba doar titlul foii. Rețeta trebuie reevaluată pentru noua etapă.

13. Cum treci un CPVM în fișa rețetei

Un CPVM trebuie tratat diferit de premix. AGROMAR – Concentrate / C.P.V.M gaini ouatoare 35 % farin, 25kg este un concentrat proteino-vitamino-mineral destinat utilizării împreună cu cereale măcinate.

Pagina produsului declară 30% proteină brută, 1,71% lizină, 0,82% metionină și 10,5% calciu, dar precizează că produsul se utilizează conform rețetei recomandate de specialist sau producător. Nu se administrează singur.

În fișă, CPVM-ul trebuie trecut ca ingredient cu denumirea exactă și procentul stabilit în formula aprobată. Nu deduce automat procentul de utilizare numai din denumirea comercială dacă nu ai rețeta tehnică completă.

14. De ce nu completezi procentele lipsă „după logică”

Dacă o rețetă primită de la furnizor sau specialist însumează numai 90%, oprește prepararea și verifică sursa. Nu presupune că cei 10% lipsă trebuie să fie porumb pentru că „oricum porumbul este baza”.

Zece procente pot schimba foarte mult energia, proteina și densitatea minerală. Într-o rețetă cu premix, completarea greșită poate schimba și concentrația finală a micronutrienților deoarece premixul a fost calculat pentru o anumită masă totală.

Pe fișă poți avea un câmp „Sursa formulei”: fișă tehnică producător, nutriționist, medic veterinar sau formulare internă. Dacă formula este incompletă, te întorci la acea sursă.

15. Cum notezi șrotul de soia și șrotul de floarea-soarelui

AGROMAR – Furaje / Srot de soia (macinat) 25kg este o materie primă proteică, cu o valoare orientativă publicată de aproximativ 46% proteină brută. AGROMAR – Furaje / Srot de floarea soarelui (macinat), 25kg declară aproximativ 38% proteină și un profil mai bogat în fibră.

Aceste două ingrediente nu trebuie tratate în fișă ca fiind interschimbabile kilogram la kilogram. Dacă rețeta folosește șrot de soia și treci la șrot de floarea-soarelui, ai modificat densitatea proteică și componenta fibroasă a formulei. Rețeta trebuie reformulată.

De aceea, în câmpul „ingredient” folosește denumirea exactă, iar în câmpul „valoare analiză” poți trece proteina declarată pe lot sau rezultatul laboratorului atunci când îl ai.

16. Notează lotul fiecărei materii prime

Două livrări ale aceluiași ingredient nu sunt întotdeauna identice. Umiditatea, conținutul proteic și granulometria pot varia. University of Minnesota subliniază că valorile nutritive ale materiilor prime pot diferi de mediile publicate în tabele și că formulările cele mai precise folosesc analizele reale ale ingredientelor.

Pe fișa șarjei notează lotul sau data recepției pentru ingredientele importante. Dacă într-o lună performanța animalelor se modifică, poți verifica dacă schimbarea a coincis cu o nouă livrare de porumb, șrot sau altă materie primă.

Acest sistem este foarte util și în cazul unei probleme de calitate. Poți identifica ce șarje au folosit ingredientul respectiv fără să retragi sau să suspectezi toată producția fermei.

17. Unde treci analizele ingredientelor

Fișa poate avea câteva coloane opționale pentru valorile importante: proteină brută, umiditate sau substanță uscată și, în funcție de specie, alți parametri necesari formulării. Nu trebuie să transformi fișa într-un buletin de laborator, dar valorile care influențează direct formula merită păstrate.

Dacă folosești numai valorile standard dintr-un tabel, notează acest lucru. Dacă ai analiză de laborator pentru lotul actual, scrie data și valoarea. Diferența dintre „valoare tabel” și „analiză lot” este importantă pentru interpretarea ulterioară.

Această disciplină este mai importantă în fermele care folosesc multe materii prime proprii decât în sistemele bazate pe furaje complete gata formulate.

18. Umiditatea poate schimba rețeta reală

Pentru cereale uscate diferențele pot fi moderate, dar pentru silozuri și furaje umede schimbarea conținutului de apă poate modifica semnificativ cantitatea „ca atare” necesară. Penn State subliniază că rațiile formulate pe substanță uscată trebuie ajustate atunci când umiditatea furajelor se modifică.

Dacă o rețetă conține 10 kg substanță uscată dintr-un furaj, nu poți administra întotdeauna aceeași cantitate brută dacă umiditatea lotului se schimbă. De aceea, fișa poate avea separat coloanele „kg substanță uscată” și „kg ca atare” pentru rațiile de rumegătoare mai complexe.

Într-o gospodărie simplă nu este obligatoriu să complici fiecare rețetă, dar dacă silozul reprezintă o parte mare din rație, actualizarea umidității poate face diferența dintre formula calculată și cea consumată.

19. Notează ordinea de încărcare în malaxor

Aceeași cantitate de ingrediente nu garantează aceeași uniformitate dacă modul de amestecare se schimbă. Ordinea de încărcare influențează cât de ușor se distribuie ingredientele mici în masa cerealelor.

Pentru furajele de suine, University of Minnesota oferă ca exemplu practic introducerea unei părți din cereale, apoi a ingredientelor preamestecate, a surselor proteice și ulterior a cerealelor rămase. Această ordine nu trebuie copiată orbește la orice mixer; instrucțiunile producătorului echipamentului și formula tehnică au prioritate.

Important pentru fișa fermei este să existe o ordine standard. Dacă într-o zi premixul este pus primul într-un mixer gol, iar în alta la mijlocul încărcării, uniformitatea poate varia.

20. Ingredientele în cantitate mică trebuie distribuite uniform

Un premix inclus la 2% trebuie să ajungă cât mai uniform în întreaga șarjă. Dacă o parte din furaj conține mult premix și alta aproape deloc, media matematică a șarjei poate fi corectă, dar animalele nu primesc aceeași concentrație.

Preamestecarea ingredientului concentrat cu o cantitate de cereală măcinată înainte de introducerea în masa mare poate ajuta distribuția. Metoda exactă trebuie adaptată echipamentului și instrucțiunilor tehnice.

În fișă adaugă un câmp simplu: „preamestec realizat: DA/NU”. În fermele cu mai mulți operatori, această bifă ajută foarte mult la standardizare.

21. Notează timpul real de amestecare

Un mixer pornit „câteva minute” nu este un standard. Timpul necesar depinde de tipul și capacitatea echipamentului, gradul de umplere și forma ingredientelor. Producătorul mixerului trebuie să ofere indicația principală.

În fișa rețetei treci timpul țintă stabilit pentru echipament, iar în fișa șarjei poți trece timpul real dacă există variații. Dacă apar probleme de uniformitate, această informație devine foarte valoroasă.

Nu presupune nici că „mai mult amestecat este întotdeauna mai bine”. Anumite amestecuri se pot separa dacă particulele au dimensiuni foarte diferite sau dacă manipularea ulterioară este agresivă. Consistența procesului este obiectivul.

22. Nu depăși capacitatea utilă a mixerului

Un mixer supraîncărcat poate amesteca mai slab. University of Minnesota avertizează că eficiența amestecării scade atunci când echipamentul este prea plin. De aceea, fișa trebuie construită pentru mărimea reală a șarjei pe care utilajul o poate procesa.

Dacă formula este pentru o tonă, dar mixerul lucrează bine la 500 kg, prepară două șarje de 500 kg, nu încerca să forțezi o tonă într-o singură încărcare. Pentru fiecare șarjă folosești aceleași procente.

În fișa master poți avea un câmp „mărimea standard a șarjei”, iar sistemul de calcul îți transformă automat formula de 100 kg în cantitatea corespunzătoare.

23. Adaugă costul ingredientelor în fișă

După ce rețeta este corectă nutrițional, fișa poate deveni și instrument economic. Adaugă prețul pe kilogram pentru fiecare ingredient și înmulțește-l cu cantitatea folosită. La final obții costul total al șarjei.

Pentru cerealele proprii nu folosi automat valoarea zero. Ele au un cost de producție și o valoare alternativă dacă ar fi vândute. Pentru o analiză realistă poți folosi costul propriu de producție sau prețul de piață, în funcție de întrebarea economică pe care vrei să o răspunzi.

Păstrează și data prețului. Aceeași rețetă poate costa foarte diferit după câteva luni, iar uneori un ingredient care părea economic devine cea mai scumpă componentă.

24. Calculează costul pe kilogram de furaj final

Formula este simplă: costul total al șarjei împărțit la cantitatea finală produsă. Dacă 100 kg de furaj costă în total 230 lei, costul este 2,30 lei/kg. Dacă ai pierderi de procesare sau cantitatea finală diferă de cea planificată, folosește greutatea reală produsă.

Acest indicator permite compararea versiunilor rețetei și compararea unei rețete proprii cu un furaj complet. Nu compara prețul unui sac de premix cu prețul unui sac de furaj complet; compară costul rețetei finale gata de administrat.

25. Cum compari două versiuni ale aceleiași rețete

Dacă șrotul de soia s-a scumpit și specialistul reformulează rația folosind parțial șrot de floarea-soarelui, nu suprascrie vechea fișă. Creează V2 și păstrează V1. Notează data schimbării și motivul: „reformulare cost materii prime”.

Apoi compară nu doar prețul pe kilogram, ci și rezultatele animalelor. O rețetă care economisește 0,10 lei/kg, dar reduce sporul sau producția suficient de mult poate deveni mai scumpă pe unitatea de rezultat.

După o perioadă suficientă de observație, fișa devine baza unei decizii documentate: păstrezi V2, revii la V1 sau formulezi V3.

26. Ce faci când ai pus accidental o cantitate greșită

Prima regulă este să nu modifici documentul pentru a face șarja să pară corectă. Notează cantitatea reală introdusă. Ai nevoie de această informație pentru a decide dacă șarja poate fi corectată sau trebuie separată.

Pentru ingrediente foarte concentrate, nu încerca să „repari” intuitiv adăugând alte materii prime. În funcție de eroare, corecția poate necesita recalcularea întregii șarje. Cere sfatul specialistului care a formulat rețeta.

Adaugă și o rubrică „abatere / acțiune corectivă”. În timp, poți vedea dacă aceleași erori se repetă și dacă problema este cântarul, organizarea ingredientelor sau modul de lucru.

27. Leagă fișa rețetei de depozitare și trasabilitate

O rețetă bună poate fi compromisă prin depozitare. Șroturile și premixurile trebuie păstrate uscat, răcoros și protejate de umezeală. Sacii deschiși trebuie închiși bine, iar materiile prime trebuie protejate de rozătoare și contaminare.

Pe fișă poți nota data deschiderii premixului, data recepției și termenul de valabilitate. Pentru Premix găini ouătoare 4kg, pagina produsului indică păstrarea în ambalaj original, bine închis, în loc uscat și răcoros, ferit de soare și îngheț.

Aceste date ajută și la rotația FIFO: primul intrat, primul utilizat. Un sac vechi nu trebuie să rămână uitat în spatele unei livrări noi.

28. Fișa simplă pentru fiecare șarjă produsă

Pentru fiecare încărcare a mixerului folosește o fișă mai scurtă decât documentul master. Ea trebuie să răspundă la câteva întrebări: ce rețetă am folosit, când, cine a preparat-o, ce loturi de ingrediente au intrat și cât s-a cântărit în realitate?

La final notezi cantitatea obținută, timpul de mixare și orice abatere. Dacă rețeta a fost respectată, semnezi sau bifezi „conform”. Fișa poate fi pe hârtie, într-un Excel sau într-o aplicație; importantă este disciplina utilizării.

Pentru o fermă mică, numărul șarjei poate fi pur și simplu data plus un număr: 2026-09-04-01. Astfel poți lega sacii sau containerele de furaj de șarja în care au fost produși.

29. Model complet de fișă de rețetă

Modelul de mai jos poate fi copiat într-un caiet, Excel sau Google Sheets. Nu conține o rețetă universală; este structura în care introduci formula aprobată pentru ferma ta.

Dacă formula este pentru mai multe mărimi de șarjă, nu crea rețete diferite. Păstrează procentele și adaugă coloane calculate pentru 100 kg, 500 kg și 1.000 kg.

30. Model complet de fișă de șarjă

Fișa de șarjă trebuie să fie suficient de simplă încât operatorul să o completeze de fiecare dată. Dacă are trei pagini și zeci de câmpuri inutile, există riscul să fie abandonată.

Această fișă poate părea birocratică la început, dar după prima situație în care trebuie să afli exact ce a intrat într-un furaj preparat cu trei săptămâni înainte își arată imediat utilitatea.

31. Produse recomandate pentru rețete preparate în fermă

Produsele de mai jos sunt ingrediente sau concentrate pentru sisteme de formulare în fermă. Nu trebuie combinate toate într-o singură rețetă. Alegerea depinde de specie, etapă și formula stabilită.

32. Greșeli frecvente când lucrezi cu rețete proprii

Cele mai multe erori nu apar pentru că fermierul nu cunoaște nutriție, ci pentru că procesul nu este standardizat. O formulă corectă poate fi compromisă printr-o găleată măsurată aproximativ, un premix omis sau un mixer supraîncărcat.

O altă categorie de greșeli apare când o materie primă este înlocuită fără reformulare. „Nu mai am șrot de soia, pun șrot de floarea-soarelui” poate părea logic, dar schimbă proteina și fibra. Fișa trebuie să oblige fermierul să trateze această modificare ca o versiune nouă.

• măsori ingredientele în găleți, nu în kg;
• nu verifici totalul de 100%;
• folosești un premix fără să notezi procentul exact;
• modifici cantitățile fără versiune nouă;
• înlocuiești șroturile kilogram la kilogram;
• nu păstrezi loturile ingredientelor;
• nu notezi umiditatea furajelor umede;
• introduci premixul concentrat fără omogenizare bună;
• schimbi ordinea de încărcare de la o șarjă la alta;
• nu urmărești timpul de amestecare;
• supraîncarci mixerul;
• compari costul sacului de premix cu sacul de furaj complet;
• consideri cerealele proprii gratuite;
• corectezi o eroare „după ochi”;
• nu păstrezi formula veche după modificare.

33. Checklist înainte să pornești malaxorul

Checklistul trebuie folosit înainte de fiecare șarjă, mai ales când sunt mai multe rețete în aceeași fermă. Durează mai puțin de un minut și poate preveni o șarjă întreagă preparată greșit.

Dacă un răspuns este „nu știu”, oprește prepararea și verifică fișa. Scopul documentului este exact să elimine improvizația.

Articole utile pentru continuarea documentării

Pentru formulele de bază și logica ingredientelor, consultă Retete de furaj pentru animale (porci, pui, vaci) explicate simplu. Pentru diferențele dintre cele trei sisteme de lucru este util Când alegi premix, când alegi CPVM și când alegi furaj complet.

Dacă lucrezi cu surse proteice vegetale, citește și Srot de soia vs srot de floarea-soarelui: ce alegi si cand. Alegerea dintre cele două trebuie făcută prin reformulare, nu prin înlocuire directă kilogram la kilogram.

35. Concluzie: o rețetă bună trebuie să poată fi repetată

O formulă corectă nu este suficientă dacă fiecare șarjă este preparată diferit. Cântărirea exactă, identificarea ingredientelor, loturile, ordinea de amestecare și păstrarea versiunilor transformă rețeta într-un proces controlabil.

Pentru premixuri precum Premix găini ouătoare 4kg și Premix Ovine, Caprine (Lactatie) 20kg, procentul de 2% trebuie calculat exact și distribuit uniform. Pentru AGROMAR – Concentrate / C.P.V.M gaini ouatoare 35 % farin, 25kg, rețeta completă trebuie păstrată exact așa cum a fost recomandată de specialist sau producător. Pentru șroturi, lotul și valorile nutritive trebuie urmărite deoarece materiile prime nu sunt perfect identice între livrări.

După câteva luni de utilizare, fișele devin mai mult decât documente. Ele îți arată ce ai schimbat, când ai schimbat, cât a costat și ce rezultate ai obținut. Aceasta este diferența dintre „fac furajul cam la fel de fiecare dată” și un sistem în care rețeta poate fi repetată, măsurată și îmbunătățită.

Vezi produsele Alb & Brun pentru rețete furajere