1. Vier de reproducție versus porc la îngrășat: obiective diferite

Porcul crescut pentru carne este evaluat în principal prin spor, conversie și atingerea unei greutăți comerciale într-un timp eficient. Vierul de reproducție trebuie să rămână funcțional ani de zile. Asta înseamnă că greutatea suplimentară care ar fi de dorit la un porc în finisare poate deveni un dezavantaj pentru un mascul de reproducție matur.

Vierul trebuie să se deplaseze fără dificultate, să se ridice ușor, să monteze femela sau manechinul și să nu își suprasolicite membrele. Literatura modernă privind furajarea vierilor urmărește tocmai controlul sporului și al greutății finale pentru a reduce presiunea asupra aparatului locomotor și pentru a crește longevitatea productivă.

De aceea, nu folosi automat o formulă de creștere-finisare doar pentru că vierul este porc adult. Destinația biologică este diferită. Dacă sistemul fermei folosește rețete proprii, formula trebuie construită special pentru reproducție.

2. Cum îți dai seama că vierul începe să se îngrașe prea mult

Primul semn este o creștere constantă a condiției corporale fără un motiv productiv. Coastele devin tot mai greu de apreciat, regiunea lombară și baza cozii se acoperă cu grăsime, iar animalul capătă un aspect tot mai rotunjit. La un vier adult, această evoluție trebuie analizată diferit față de creșterea normală a unui mascul tânăr care încă se maturizează.

Uită-te și la mobilitate. Animalul se ridică mai greu? Se deplasează mai lent către hrană? Obosește după montă? Pare mai puțin sigur pe membre? Uneori fermierul observă problema locomotorie înainte să considere vierul „gras”, pentru că masa corporală suplimentară pune presiune permanentă pe articulații și ongloane.

Un alt indiciu este diferența dintre aport și activitate. Dacă porția a rămas construită pentru un vier tânăr în creștere, dar animalul este acum matur și mai puțin activ, aceeași cantitate poate deveni excesivă chiar dacă rețeta nu s-a schimbat.

3. Cântărirea și evoluția greutății sunt mai utile decât impresia vizuală

Un vier de talie mare poate arăta impresionant fără să fie neapărat supracondiționat. De aceea, fotografia și impresia vizuală trebuie completate cu cântăriri periodice. Mai important decât greutatea dintr-o singură zi este trendul: cât a crescut în ultimele 30, 60 sau 90 de zile?

Dacă vierul matur continuă să adauge constant kilograme, iar activitatea reproductivă și talia nu mai justifică această creștere, aportul energetic trebuie reevaluat. O fișă simplă cu greutatea și data poate identifica problema cu luni înainte ca mobilitatea să fie afectată.

Cântărește în condiții cât mai similare pentru a reduce variația dată de conținutul digestiv. Nu trebuie să urmărești zecimi de kilogram; ai nevoie de o tendință realistă.

4. Urmărește condiția corporală, nu doar kilogramele

Doi vieri de aceeași greutate pot avea condiții corporale foarte diferite. Unul poate fi mai înalt și mai musculos, celălalt mai scund și cu mai mult țesut adipos. Din acest motiv, greutatea trebuie interpretată împreună cu aspectul și palparea regiunii lombare, coastelor și bazei cozii.

Scopul este o condiție moderată și stabilă. Literatura recentă despre vierii de reproducție recomandă controlul condiției corporale și evitarea câștigului excesiv în greutate pentru longevitate și mobilitate. Nu există însă o scară universală de body condition identică în toate fermele, deci este mai important să folosești aceeași metodă de evaluare de fiecare dată.

Fotografiile făcute lunar din lateral și din spate pot completa cântarul. Schimbările lente sunt greu de observat când vezi animalul în fiecare zi, dar devin evidente atunci când compari imagini la două-trei luni distanță.

5. Ce înseamnă practic o rație prea energetică

O rație este prea energetică atunci când furnizează în mod constant mai multă energie decât folosește animalul pentru întreținere, activitate, creșterea încă necesară și reproducție. Excesul este depozitat în țesut corporal, în principal sub formă de grăsime.

Acest lucru poate apărea chiar cu o rețetă „corectă” dacă porția este prea mare. Poate apărea și atunci când peste rația formulată se adaugă porumb, resturi alimentare, uleiuri sau alte surse energetice care nu au fost incluse în calculul inițial.

De aceea, atunci când vierul se îngrașă, verifică separat formula și cantitatea. Uneori nu trebuie schimbat niciun ingredient; trebuie doar recalibrată cantitatea totală administrată în raport cu greutatea, vârsta și activitatea animalului.

6. Cerealele sunt utile, dar pot împinge ușor energia prea sus

Porumbul, grâul și orzul sunt ingrediente normale și valoroase în rețetele pentru porcine. Ele furnizează energia necesară metabolismului și activității. Problema apare atunci când sunt adăugate în cantități suplimentare peste o rețetă deja calculată sau când proporția cerealelor este crescută doar pentru că animalul „mănâncă bine”.

Vierul nu trebuie ținut în condiție de finisare. Un amestec foarte bogat în cereale poate fi potrivit unui porc pentru carne, dar nu neapărat unui vier adult cu activitate reproductivă moderată. Dacă ai cereale proprii, avantajul economic trebuie folosit prin formulare corectă, nu prin creșterea liberă a proporției lor.

Notează și cerealele oferite separat de amestec. O găleată de porumb administrată „ca bonus” este tot parte din rația zilnică, chiar dacă nu apare în rețeta scrisă.

7. Adaosurile de grăsime și alte surse concentrate de energie

Uleiurile și alte surse de grăsime furnizează multă energie într-un volum relativ mic. Pot avea rol în anumite formule, dar într-o rație pentru un vier deja supracondiționat trebuie analizate foarte atent. Un adaos mic poate modifica semnificativ densitatea energetică.

Nu elimina însă un ingredient doar pentru că „are grăsime” dacă acesta face parte dintr-o rețetă formulată profesionist. Problema este balanța întregii formule. Dacă rețeta trebuie ajustată, modificarea se face recalculând energia și ceilalți nutrienți.

La fel, suplimentele cu uleiuri pentru reproducție nu trebuie folosite automat. O revizuire modernă a nutriției vierilor arată că multe suplimente speciale au efecte inconsistente asupra parametrilor seminalului, iar baza rămâne o dietă echilibrată și controlul energiei.

8. Uneori problema este cantitatea, nu formula

Dacă vierul a fost hrănit cu aceeași formulă timp de luni de zile și a început să acumuleze excesiv greutate pe măsură ce s-a maturizat, nu presupune imediat că formula este greșită. Necesarul lui s-a modificat. Creșterea corporală s-a încetinit, iar o parte din energia care înainte mergea către dezvoltare poate deveni acum surplus.

În această situație, specialistul poate ajusta cantitatea zilnică păstrând aceeași formulă sau poate reformula densitatea energetică astfel încât animalul să primească în continuare suficienți aminoacizi, vitamine și minerale fără aport energetic excesiv.

Este foarte important să nu reduci pur și simplu cantitatea unui amestec foarte mult dacă astfel ajungi să reduci și micronutrienții sub necesar. Tocmai de aceea un premix corect integrat într-o formulă de reproducție este util: energia și componenta mineral-vitaminică pot fi gestionate separat în cadrul rețetei.

9. De ce hrănirea permanent la discreție poate fi nepotrivită

Vierii tineri aflați încă în testare și creștere pot avea perioade în care aportul ridicat este justificat. După intrarea în exploatarea de reproducție, obiectivul se schimbă. Literatura modernă recomandă controlul sporului tocmai pentru reducerea greutății excesive și a problemelor de membre.

Dacă un vier adult are permanent acces la o hrană foarte palatabilă și energetică și nu există un sistem de control al consumului, este mult mai dificil să menții o condiție corporală stabilă. În special animalele cu apetit ridicat pot consuma peste necesarul lor.

Programul concret de furajare trebuie stabilit după greutate, vârstă, activitate și formula folosită. Nu publicăm o cantitate universală pe zi, deoarece un vier tânăr de 150 kg și unul matur de 300 kg nu au aceeași situație.

10. Nivelul de activitate schimbă necesarul

Un vier utilizat frecvent la montă naturală și cu acces la mișcare consumă mai multă energie decât unul ținut într-un spațiu restrâns și folosit rar. De aceea, aceeași porție poate menține unul dintre animale într-o condiție corectă și poate îngrășa altul.

Notează frecvența montelor sau colectărilor și orice modificare a programului. Dacă activitatea reproductivă a scăzut, dar porția a rămas identică, aceasta poate explica de ce greutatea începe să urce.

Mișcarea controlată este utilă și pentru aparat locomotor. Nu încerca însă să „slăbești” un vier supraponderal prin efort brusc sau forțat, mai ales dacă membrele sunt deja solicitate.

11. Temperatura și sezonul influențează consumul și reproducția

În perioadele reci, necesarul energetic pentru termoreglare poate crește, mai ales în adăposturi reci sau cu curenți. Vara, căldura poate reduce consumul, iar stresul termic poate influența și calitatea materialului seminal. De aceea, rația nu trebuie interpretată independent de mediul în care este ținut animalul.

Dacă vierul se îngrașă iarna, verifică dacă nu ai crescut rația pentru frig și ai menținut aceeași cantitate după ce temperaturile s-au normalizat. O ajustare sezonieră rămasă neschimbată poate deveni surplus.

Vara, reducerea voluntară a consumului nu trebuie corectată automat prin cantități foarte concentrate de energie fără analiză. Apa, ventilația și controlul temperaturii sunt prioritare.

12. Greutatea excesivă și aparatul locomotor

Vierul trebuie să își susțină o greutate corporală mare în timpul mersului și al activității reproductive. Cu cât animalul devine mai greu, cu atât solicitarea asupra articulațiilor, membrelor și ongloanelor crește. Excesul nu este doar o problemă estetică.

Un studiu pe vieri Duroc cu aporturi energetice diferite a constatat mai multă șchiopătură la grupul cu aport energetic ridicat comparativ cu grupurile mai controlate, chiar dacă acel aport mai mare a produs și un spor mai ridicat. Pentru vierul de reproducție, acesta este exact compromisul care trebuie evitat: sporul suplimentar nu este automat un avantaj.

Observă mersul, poziția membrelor și ușurința cu care animalul se ridică. Dacă apar probleme locomotorii, nu aștepta ca simpla reducere a energiei să le rezolve; evaluarea ongloanelor și a aparatului locomotor trebuie făcută separat.

13. Condiția corporală și comportamentul de reproducție

Literatura mai veche arată că subnutriția severă poate reduce libido-ul, dar excesul energetic nu produce automat un libido mai bun. Mai important, greutatea mare poate îngreuna fizic activitatea reproductivă și poate afecta mobilitatea.

Studiul pe vieri Duroc menționat anterior a arătat că vierii cu aport energetic ridicat au avut nevoie de mai mult timp pentru a monta manechinul și pentru a produce ejacularea decât anumite grupuri cu aport controlat. Asta nu înseamnă că orice vier gras va avea libido slab, ci că aportul ridicat nu aduce automat un beneficiu reproductiv.

Urmărește separat interesul sexual, timpul până la montă, capacitatea de a susține monta și eventualele refuzuri. Dacă aceste lucruri se schimbă simultan cu creșterea greutății, condiția corporală merită evaluată prioritar.

14. Mai multă energie nu înseamnă automat material seminal mai bun

Nutriția influențează reproducția, dar relația nu este liniară. Aportul foarte scăzut poate reduce producția spermatică, însă creșterea energiei peste un nivel adecvat nu continuă să îmbunătățească proporțional calitatea seminală.

Revizuirea din 2024 privind strategiile moderne de hrănire a vierilor subliniază că aportul energetic trebuie controlat pentru longevitatea animalului și că multe suplimente alimentare utilizate pentru îmbunătățirea parametrilor seminalului au rezultate inconsistente între studii.

Pentru fermier, concluzia este simplă: nu hrăni vierul pentru a obține „cât mai multă energie pentru spermă”. Hrănește-l pentru o stare corporală stabilă, sănătate, mobilitate și reproducție normală.

15. Mai multă proteină nu repară o rație prea energetică

Dacă vierul se îngrașă, nu rezolvi problema adăugând mai mult șrot de soia pentru a „echilibra” porumbul. Proteina suplimentară nu anulează energia excesivă. În plus, proteina peste necesar crește costul rețetei și poate modifica metabolismul fără un beneficiu reproductiv clar.

Studiile privind vierii au arătat că restricția severă de proteină poate afecta anumite caracteristici reproductive, însă creșterea proteinei peste niveluri adecvate nu a produs în mod constant beneficii suplimentare pentru producția de spermă.

Rețeta trebuie formulată simultan după energie și aminoacizi. Nu trata proteina ca antidot pentru o rație prea bogată energetic.

16. Aminoacizii rămân importanți în rația de reproducție

Vierul are nevoie de lizină, metionină, treonină și ceilalți aminoacizi esențiali pentru întreținerea țesuturilor și activitatea reproductivă. De aceea, simpla reducere masivă a cantității de hrană pentru a controla greutatea poate reduce și aportul de aminoacizi sub nivelul dorit.

Premix Scroafe Vieri 20 kg include L-lizină, DL-metionină și L-treonină, alături de vitamine și minerale. Acest lucru permite integrarea lui într-o formulă în care componenta cerealieră și energetică poate fi dimensionată separat.

Totuși, premixul nu asigură singur întreaga proteină a rețetei și nu trebuie administrat ca atare. Sursa principală de aminoacizi și proteină trebuie să provină din formula completă construită pentru fermă.

17. Mineralele și vitaminele trebuie să rămână stabile când reduci energia

Când fermierul vede un vier gras, poate fi tentat să reducă pur și simplu întreaga porție cu 20-30%. Problema este că, dacă toate vitaminele și mineralele vin din aceeași hrană, reduci odată cu energia și micronutrienții necesari reproducției.

Aici devine utilă o formulare profesionistă cu premix: energia poate fi controlată prin proporția și cantitatea ingredientelor energetice, în timp ce mineralele, vitaminele și aminoacizii sunt menținute în parametrii rețetei.

Nu dubla însă premixul pentru a compensa o porție mai mică fără recalcul. Formula trebuie refăcută integral, astfel încât procentul final să respecte fișa tehnică.

18. Apa nu se reduce niciodată pentru controlul greutății

Apa trebuie să rămână permanent disponibilă, curată și ușor accesibilă. Restricționarea apei nu este metodă de slăbire și poate reduce consumul, afecta termoreglarea și crea probleme de sănătate.

Vierii mari pot avea nevoie de un debit bun al adăpătorii. Verifică nu doar dacă există apă în sistem, ci și dacă animalul poate consuma suficient într-un timp confortabil.

În special vara, apa devine parte esențială a controlului stresului termic. Orice strategie de furajare trebuie construită pe acces permanent la apă.

19. Premix Scroafe Vieri 20 kg: unde se potrivește

Premix Scroafe Vieri 20 kg este produsul din catalog cel mai specific pentru tema acestui articol. Este formulat explicit pentru scroafe și vieri și este destinat integrării într-un nutreț combinat preparat în fermă.

Pagina produsului îl poziționează pentru menținerea condiției corporale și susținerea performanțelor de reproducție. Conține calciu, sodiu, oligoelemente, vitamine, aminoacizi și enzime digestive, ceea ce îl face potrivit ca bază mineral-vitaminică a unei rețete dedicate reproducției.

Produsul este disponibil la momentul verificării și se adaugă în coș în varianta de 20 kg. Nu se administrează ca furaj unic și nici nu trebuie amestecat după un procent inventat.

20. Ce conține Premix Scroafe Vieri 20 kg

Premixul declară 29% calciu și 9,92% sodiu. În compoziția de oligoelemente apar fier, mangan, zinc, cupru, iod și seleniu. Componenta vitaminică include vitaminele A, D3, E, K3, vitamine din grupa B și colină.

Produsul mai conține L-lizină, DL-metionină și L-treonină și enzime precum fitază și xilanază. Aceste componente sunt destinate integrării într-un amestec complet, unde cerealele și sursele proteice furnizează restul nutrienților.

Valorile de mai sus sunt concentrațiile din premix, nu din furajul final. Furajul final va avea concentrații mult mai mici, în funcție de rata de includere și restul ingredientelor.

21. De ce nu inventăm procentul de includere

Pagina publică actuală a produsului precizează că Premix Scroafe Vieri 20 kg trebuie folosit conform ratei de includere specificate în fișa tehnică a producătorului. Nu publică pe pagina principală un procent numeric pe care să îl putem transforma într-o rețetă completă.

Din acest motiv, nu vom scrie „2 kg la 100 kg” doar pentru că alte premixuri din catalog folosesc 2%. Produsele diferă prin compoziție și destinație. Procentul altui premix nu poate fi transferat automat.

Înainte de prepararea rației, folosește fișa tehnică actuală sau cere recomandarea Alb & Brun / specialistului în nutriție. Aceasta este mai sigur decât o rețetă generică.

22. Cum construiești corect o rețetă în jurul premixului

Fișa rețetei trebuie să conțină rata exactă a premixului din documentația tehnică, cerealele folosite, sursele de proteină și cantitatea finală a șarjei. Energia se poate controla prin alegerea și proporția cerealelor și a eventualelor surse de grăsime, fără să elimini partea mineral-vitaminică.

De exemplu, dacă vierul se îngrașă, specialistul poate reduce densitatea energetică sau cantitatea totală și menține în același timp nivelul adecvat al micronutrienților. Nu trebuie însă să presupui că simpla înlocuire a porumbului cu mai mult șrot sau tărâțe produce automat o formulă corectă.

Folosește cântar și notează fiecare modificare. Pentru acest tip de rețetă este foarte utilă și fișa explicată în articolul Retete de furaj pentru animale (porci, pui, vaci) explicate simplu.

23. Furajul pentru scroafe gestante nu este automat furaj pentru vier

În catalog există AGROMAR – Furaje / Nutret combinat scroafe gestante 05 granulat, 25kg. Formula este interesantă ca exemplu de furaj cu energie controlată și 14% proteină, dar pagina produsului spune clar că este destinat exclusiv scroafelor gestante.

Faptul că un furaj urmărește menținerea condiției corporale la scroafă nu înseamnă că devine automat formula potrivită pentru vier. Cerințele reproductive, greutatea și activitatea masculului trebuie evaluate separat.

De aceea, nu îl includem în recomandările comerciale pentru vier. Pentru masculul de reproducție, premixul dedicat scroafelor și vierilor integrat într-o rețetă formulată este opțiunea mai logică din catalogul actual.

24. Dar CPVM-ul P5 pentru scroafe?

AGROMAR – Concentrate / C.P.V.M. Porc Gras si Scroafe P5 30 % farin, 25kg există în catalog și este destinat formulării nutrețurilor cu cereale pentru porci în creștere și scroafe. Pagina publică oferă inclusiv o rețetă orientativă pentru acest produs.

Totuși, pagina nu îl poziționează explicit pentru vieri de reproducție, iar obiectivul descris include sporul ponderal. Din acest motiv nu îl recomandăm ca produs principal într-un articol despre un vier deja prea gras.

Această diferență este importantă: nu alegem produsul doar pentru că apare în categoria porcine. Alegem după categoria fiziologică și obiectivul animalului.

25. Cum reduci energia fără să dezechilibrezi rația

Prima etapă este inventarul complet al hranei: ce cantitate de amestec primește vierul, ce cereale separat, ce resturi, ce gustări și ce suplimente energetice. De multe ori surplusul vine din ceea ce nu este trecut în rețeta oficială.

Apoi rețeta trebuie reevaluată. Se poate reduce cantitatea totală, se poate modifica densitatea energetică sau se pot ajusta sursele de energie, dar trebuie păstrat aportul adecvat de aminoacizi, minerale și vitamine. Această reformulare este mai sigură decât simpla reducere la jumătate a porției.

Folosește aceeași formulă timp suficient pentru evaluare și cântărește periodic. Scopul poate fi încetinirea sporului și stabilizarea greutății, nu o scădere rapidă.

26. De ce nu reduci brutal cantitatea de hrană

Subalimentarea severă poate afecta condiția corporală și reproducția. Literatura asupra vierilor arată că restricțiile energetice și proteice excesive pot reduce anumite componente ale producției seminalului și comportamentului reproductiv.

În plus, un animal obișnuit cu un volum mare de hrană poate manifesta frustrare și comportament agitat dacă porția este redusă brusc. Programul trebuie ajustat gradual și adaptat formulei.

Dacă vierul este sever supraponderal sau are deja probleme locomotorii, stabilește planul împreună cu medicul veterinar și nutriționistul. Nu încerca o „dietă de slăbire” improvizată.

27. Cum urmărești dacă ajustarea funcționează

Cântărește periodic și urmărește condiția corporală. Notează și mobilitatea: timpul de ridicare, mersul, eventualele șchiopături și comportamentul în timpul montei. Vierul trebuie să devină mai ușor de menținut, nu apatic sau slab.

Monitorizează apetitul și fecalele. O reducere controlată a energiei nu trebuie să producă diaree, constipație sau refuz persistent al hranei. Dacă formula a fost modificată, schimbarea trebuie introdusă progresiv.

Pentru reproducție, urmărește și libido-ul și, dacă ferma colectează material seminal, parametrii disponibili din evaluarea seminalului. Nutriția se judecă după funcția animalului, nu numai după cântar.

28. Exemplu practic: vierul continuă să ia în greutate după maturizare

Un vier adult primește aceeași rețetă de câteva luni. În ultimele 90 de zile greutatea a continuat să crească, iar animalul a devenit mai rotund și se ridică mai greu. Nu există semne de boală, iar apetitul este foarte bun.

Fermierul verifică programul și descoperă că, pe lângă amestecul principal, vierul mai primește zilnic cereale separat. În loc să schimbe imediat premixul sau să adauge suplimente pentru reproducție, elimină adaosurile necalculate și solicită reformularea cantității energetice a rețetei.

Timp de 30-60 de zile urmărește greutatea, condiția corporală și mobilitatea. Dacă sporul excesiv se oprește și vierul rămâne activ, programul este mai aproape de obiectiv. Dacă greutatea continuă să urce, formula și cantitatea se reevaluează din nou.

29. Fișă simplă pentru monitorizarea vierului

Un vier valoros merită o fișă individuală. Nu este nevoie de un sistem complicat. Greutate, condiție corporală, cantitatea de furaj, activitate reproductivă și mobilitate sunt suficiente pentru a vedea tendințele.

După câteva luni, această fișă îți arată exact când a început creșterea excesivă și dacă a coincis cu o modificare a rației, reducerea activității sau schimbarea sezonului.

30. Produse recomandate

Pentru tema acestui articol păstrăm intenționat recomandările restrânse. Nu forțăm produse pentru porci la îngrășat, furaje pentru scroafe gestante sau suplimente fără legătură directă cu vierul de reproducție.

31. Greșeli frecvente când vierul se îngrașă

Cea mai frecventă greșeală este continuarea unei rații de creștere la un animal care a ajuns deja la maturitate. A doua este menținerea aceleiași porții după ce activitatea vierului scade. A treia este administrarea suplimentară de cereale peste formula calculată.

O altă greșeală este corectarea excesului energetic prin restricție brutală sau prin eliminarea necontrolată a unei părți mari din furaj. Astfel se pot reduce simultan aminoacizii și micronutrienții necesari reproducției.

• hrănești vierul ca pe un porc la îngrășat;
• urmărești spor maxim în loc de condiție corporală stabilă;
• nu cântărești periodic;
• nu notezi cerealele oferite separat;
• administrezi hrană la discreție unui vier adult cu apetit mare;
• crești porumbul pentru că animalul „arată bine”;
• adaugi șrot pentru a compensa energia mare;
• reduci brusc întreaga porție;
• reduci apa;
• ignori membrele și ongloanele;
• ignori scăderea activității reproductive;
• folosești furaj de scroafe doar pentru că pare mai puțin energetic;
• folosești un CPVM de creștere ca formulă pentru vier fără recalcul;
• inventezi procentul de premix;
• schimbi rețeta la fiecare câteva zile.

32. Checklist înainte să modifici rația vierului

Parcurge lista înainte să reduci hrana. Uneori vei descoperi că problema este o sursă energetică neînregistrată sau că activitatea animalului s-a schimbat, nu că întreaga formulă trebuie înlocuită.

După modificare, folosește aceeași listă la 30 și 60 de zile. Scopul este stabilizarea condiției, nu o scădere rapidă a greutății.

Articole utile pentru continuarea documentării

Pentru contextul general al reproducției la porcine, citește Cum hranesti corect scroafele si vierii pentru rezultate maxime. Articolul de față dezvoltă separat problema condiției corporale excesive la mascul.

Pentru diferența dintre formule de creștere și sistemele construite în fermă, poate fi util și Când alegi premix, când alegi CPVM și când alegi furaj complet.

Pentru informații tehnice privind controlul energiei și performanța reproductivă la vieri, poate fi consultată revizuirea științifică Modern feeding strategies for breeding boars, precum și studiul Effects of feeding regimen on weight gain, semen characteristics, libido, and lameness in Duroc boars.

34. Concluzie: vierul de reproducție trebuie menținut, nu finisat

Un vier de reproducție valoros nu trebuie judecat după cât de repede continuă să ia în greutate. După maturizare, sporul excesiv poate deveni o problemă, nu un avantaj. Greutatea suplimentară solicită membrele și ongloanele și poate face animalul mai dificil de folosit și de menținut pe termen lung.

Soluția nu este nici subalimentarea. Energie prea puțină, proteină insuficientă și pierderea condiției corporale pot afecta funcția reproductivă. Obiectivul este un echilibru între întreținere, activitate și reproducție, cu o condiție corporală moderată și stabilă.

Din catalogul actual Alb & Brun, Premix Scroafe Vieri 20 kg este produsul cel mai direct relevant pentru construirea unei rețete dedicate reproducției. Se folosește în nutreț combinat conform fișei tehnice și permite formularea unei diete în care energia poate fi controlată fără să fie neglijate vitaminele, mineralele și aminoacizii.

Descoperă produsele Alb & Brun