1. Ce se schimbă când animalul părăsește pășunea

La pășune, rumegătorul are un comportament alimentar foarte diferit de cel din stabulație. Selectează plantele, frunzele și zonele preferate, consumă în mai multe reprize pe parcursul zilei și primește prin vegetația verde o cantitate importantă de apă. Compoziția hranei se modifică permanent în funcție de anotimp, parcelă, precipitații și maturitatea plantelor, iar animalul compensează parțial prin selecție.

În adăpost, fermierul devine responsabil aproape complet pentru ceea ce ajunge în iesle. Fânul, silozul, lucerna, cerealele și furajele concentrate au altă umiditate, altă structură fizică și altă densitate de nutrienți. În același timp, animalele se deplasează mai puțin și pot apărea competiții la iesle care pe pășune erau mult mai reduse. Prin urmare, trecerea la stabulație este o schimbare de alimentație, comportament și management în același timp.

2. De ce rumenul nu se adaptează într-o singură zi

Rumenul funcționează cu ajutorul unei populații foarte complexe de microorganisme. Unele sunt adaptate mai bine la fermentarea fibrelor, altele participă mai intens la degradarea amidonului și a altor componente ușor fermentescibile. Atunci când rația se modifică, se modifică și substratul disponibil acestor microorganisme. Din acest motiv, trecerea de la o alimentație predominant bazată pe pășune și furaje fibroase către una în care apar mai multe cereale și concentrate trebuie făcută progresiv.

O schimbare brutală poate determina oscilații de consum, fecale modificate, reducerea rumegării și, în cazul creșterii prea rapide a cerealelor, tulburări de fermentație. Ghidurile Penn State pentru bovinele care trec de la pășune la rații de tip feedlot arată clar că adaptarea la o dietă mai bogată în cereale se face în etape, nu prin înlocuirea imediată a furajului fibros cu o cantitate mare de concentrat.

3. Cea mai mare greșeală: rație complet nouă peste noapte

Un scenariu foarte frecvent este următorul: animalul petrece ultima zi de toamnă pe pășune, iar de a doua zi este închis definitiv în adăpost și primește fân, porumb, șrot și concentrate pe care anterior le consuma puțin sau deloc. Fermierul schimbă astfel simultan sursa de fibră, cantitatea de amidon, nivelul de proteină, umiditatea alimentației și comportamentul de consum.

O tranziție bună încearcă să reducă numărul de modificări simultane. Dacă știi cu una sau două săptămâni înainte că pășunatul se apropie de final, poți începe să familiarizezi animalele cu fânul sau cu furajele pe care le vor primi ulterior. Nu este necesar să stabilești o schemă universală în procente, dar principiul trebuie să rămână: introduci, observi, crești treptat și eviți salturile mari.

4. Începe tranziția cât animalele încă ies la pășune

Cel mai ușor moment pentru introducerea furajului de adăpost este înainte de închiderea completă a animalelor. Poți începe să oferi fânul, lucerna granulată sau alte componente planificate atunci când animalele încă ies câteva ore pe pășune. Astfel au timp să le cunoască și poți observa dacă le acceptă, dacă apar modificări evidente ale fecalelor și dacă rumegarea rămâne normală.

Avantajul este că prima zi de stabulație nu mai reprezintă și prima întâlnire cu fiecare ingredient din noua rație. Stresul alimentar se reduce, iar fermierul poate identifica din timp un furaj slab acceptat sau un lot de fân cu probleme.

5. Nu toate pășunile sunt la fel când începe tranziția

O vacă care vine de pe o pășune verde și bogată nu se află în aceeași situație cu una care de câteva săptămâni consumă vegetație matură, uscată și foarte puțină. Unele efective primesc deja fân sau concentrate la iesle înainte de sfârșitul sezonului, în timp ce altele depind aproape complet de pășune.

Cu cât dieta din ultima săptămână de pășunat seamănă mai mult cu ceea ce va primi animalul în adăpost, cu atât tranziția este mai simplă. Dacă diferența este mare, trebuie acordată mai multă atenție introducerii progresive a noilor componente.

6. Ce va înlocui iarba în rația de adăpost

Nu există un singur produs care „înlocuiește pășunea”. Rația de adăpost poate include fân, siloz, lucernă, paie în anumite sisteme, cereale, șroturi, furaje complete și surse minerale. Fiecare are alt rol. Furajul fibros asigură structura necesară rumegării, cerealele aduc energie, sursele proteice completează necesarul de proteină, iar produsele mineral-vitaminice au roluri specifice.

Din acest motiv, nu porni de la întrebarea „ce sac cumpăr în locul ierbii?”, ci de la întrebarea „din ce va fi construită rația animalului în următoarele luni și ce categorie productivă am de hrănit?”.

7. Fânul devine unul dintre reperele rației

Calitatea fânului influențează direct cât de ușor poate fi construită rația de iarnă. Uită-te la raportul dintre frunze și tulpini, la miros, culoare, prezența prafului, încălzirea balotului și semnele de mucegai. Un fân care a fost recoltat târziu sau depozitat prost poate avea o valoare nutritivă foarte diferită față de unul recoltat la momentul potrivit și conservat corect.

Nu încerca să compensezi un furaj mucegăit cu mai mult concentrat. Un produs alterat trebuie evaluat din perspectiva siguranței înainte de a fi introdus în rație. Cantitatea mare disponibilă nu transformă un fân slab calitativ într-un furaj bun.

8. De ce nu compari iarba și fânul kilogram la kilogram

Iarba verde conține mult mai multă apă decât fânul. De aceea, două cantități egale cântărite nu reprezintă aceeași cantitate de substanță nutritivă. Animalul poate consuma multe kilograme de vegetație verde fără să consume aceeași cantitate de substanță uscată pe care ar primi-o dintr-o cantitate mult mai mică de fân.

Dacă vaca mânca un anumit număr de kilograme de iarbă pe pășune, nu transformi mecanic acea cifră în același număr de kilograme de fân. Rația trebuie analizată după cantitatea de substanță uscată și nutrienți furnizată, nu numai după greutatea produsului așa cum este pus în iesle.

9. De ce contează substanța uscată

Substanța uscată este ceea ce rămâne dintr-un furaj dacă eliminăm apa. În ea se găsesc energia, proteina, fibrele, mineralele și celelalte componente nutritive. Două furaje pot cântări fiecare 10 kg, dar dacă unul conține multă apă, cantitatea de nutrienți efectiv disponibilă poate fi foarte diferită.

Pentru fermier, ideea este simplă: când schimbi un furaj umed cu unul uscat, nu te ghida doar după volum sau kilogram. Pentru fermele în care producția este importantă, analiza furajelor și formularea după substanța uscată oferă o imagine mult mai corectă.

10. Cum introduci furajele conservate înainte de stabulația completă

Începe cu furajele pe care animalele le vor întâlni ulterior în adăpost și oferă-le atunci când efectivul încă are acces la pășune, dacă sistemul permite. Urmărește consumul și nu forța cantități mari doar pentru a „obișnui” animalele mai repede. Scopul este familiarizarea și adaptarea progresivă.

Pe măsură ce pășunea oferă tot mai puțină hrană, rolul furajelor conservate poate crește. Evită însă ca fânul nou, silozul nou, porumbul și un concentrat nou să fie introduse toate în aceeași zi.

11. Lucerna granulată în perioada de tranziție

Un produs care poate fi integrat în anumite rații este AGROMAR – Furaje / Lucerna granulata, 25kg. Este un furaj complementar sub formă de granule, obținut din lucernă, cu minimum 18% proteină brută. Poate fi folosit pentru vaci, viței, tăurași, oi și capre, în cantități adaptate speciei, vârstei și obiectivului de producție.

Rolul lui în acest articol este de componentă complementară care poate ajuta la construirea unei rații mai constante atunci când pășunea dispare. Nu trebuie tratat ca o „rație completă de iarnă” și nici administrat după o cantitate universală stabilită fără să fie analizat restul hranei.

12. De ce lucerna granulată nu este același lucru cu fânul lung

Granularea oferă avantaje de manipulare, dozare și reducere a pierderilor, dar modifică forma fizică a plantei. Rumegătorul are nevoie nu doar de nutrienți, ci și de o structură fizică a rației care să stimuleze masticația și rumegarea. Din acest motiv, faptul că lucerna granulată conține fibră nu înseamnă că poți elimina automat toate sursele de furaj lung.

Într-o rație bine construită, lucerna granulată și fânul pot îndeplini roluri complementare. Cantitatea și raportul dintre ele depind de specie, greutate, producție și restul ingredientelor.

13. Când este practică lucerna granulată

Poate fi interesantă atunci când vrei o sursă vegetală relativ constantă, când calitatea fânului disponibil variază mult între loturi sau când manipularea lucernei balotate generează pierderi importante. Forma granulată poate fi ușor de depozitat și administrat în sisteme în care fermierul cântărește componentele rației.

Nu trebuie însă folosită ca instrument pentru a masca o bază furajeră foarte slabă. Dacă fânul este mucegăit, foarte prăfos sau insuficient, trebuie rezolvată problema furajului de bază.

14. Și lucerna granulată se introduce controlat

Faptul că lucerna este o plantă familiară rumegătoarelor nu înseamnă că poți introduce instantaneu cantități mari de granule într-o rație în care anterior nu existau. Orice modificare importantă poate schimba aportul de proteină, fibră și substanță uscată.

Introdu produsul ca parte din tranziție și urmărește acceptarea, rumegarea, fecalele și consumul total. Ajustarea cantității trebuie făcută în funcție de rația completă, nu după cât de repede termină animalul granulele.

15. Când începi să crești concentratele

Pe măsură ce pășunea scade, animalele cu cerințe ridicate pot avea nevoie de mai multă energie și proteină din furajele administrate. Dar acest lucru nu înseamnă că prima zi în adăpost trebuie să coincidă cu o creștere masivă a cerealelor. Conținutul ridicat de amidon schimbă rapid fermentația ruminală.

Introducerea concentratelor trebuie corelată cu producția animalului și cu calitatea furajelor de bază. O vacă de lapte cu producție ridicată are alte cerințe față de o vacă uscată sau o oaie nelactantă.

16. De ce mult porumb introdus brusc este riscant

Porumbul furnizează mult amidon și energie. Fermentarea amidonului este însă diferită de fermentarea unei rații predominant fibroase. Dacă proporția cerealelor crește prea repede, producția de acizi în rumen poate crește mai repede decât capacitatea animalului de adaptare.

Pot apărea scăderea rumegării, consum oscilant și modificări ale fecalelor, iar în situații severe există risc de acidoză ruminală. Ghidurile pentru bovine care trec la rații bogate în cereale folosesc programe progresive tocmai pentru a permite adaptarea rumenului.

17. Mai mult concentrat nu repară automat un fân slab

Dacă furajul de bază are valoare nutritivă modestă, este posibil ca rația să necesite completare energetică sau proteică. Dar concentratul nu poate repara lipsa structurii fizice, mucegaiul, praful sau problemele de conservare ale fânului.

Rația trebuie privită ca întreg. Întâi stabilești ce furnizează furajele voluminoase și apoi completezi ceea ce lipsește. Altfel există riscul să adaugi multă energie peste o bază care rămâne necorespunzătoare.

18. Verifică furajele înainte să înceapă stabulația

Inventarierea furajelor înainte de iarnă este o activitate de nutriție, nu doar de depozit. Calculează aproximativ cât fân, siloz și alte furaje ai disponibile și pentru câte animale trebuie să ajungă. Verifică separat loturile cu calitate diferită.

Dacă descoperi la mijlocul iernii că furajul principal se termină cu două luni mai devreme decât estimai, vei fi obligat să schimbi brusc rația. Planificarea din toamnă îți oferă timp pentru a cumpăra sau rezerva alte furaje și pentru a le introduce progresiv.

19. De ce lipsa stocului produce tranziții proaste

„Am terminat baloții vechi și de mâine folosesc alt lot” este o tranziție foarte frecventă. Problema este că noul fân poate avea altă specie vegetală, alt grad de maturitate și altă digestibilitate. Animalul nu percepe toate baloții ca fiind același furaj.

Când este posibil, suprapune pentru câteva zile loturile vechi și noi și urmărește consumul. Dacă diferența de calitate este mare, o analiză de laborator poate ajuta la reformularea rației.

20. Apa se schimbă și ea odată cu rația

Pe pășune, o parte din aportul de apă vine din vegetația cu umiditate ridicată. După trecerea la fân și alte furaje mai uscate, proporția de apă furnizată de hrană scade, iar apa de băut capătă o importanță și mai evidentă.

O rație corectă nu poate funcționa dacă animalul nu poate bea suficient. Accesul la apă influențează consumul de substanță uscată, iar pentru vacile de lapte efectul asupra producției poate deveni rapid vizibil.

21. Verifică debitul adăpătorilor

Nu este suficient să vezi apă în adăpătoare. Verifică viteza cu care se reumple după ce mai multe animale beau simultan, numărul punctelor de adăpare, curățenia și accesul animalelor mai puțin dominante.

Odată cu apropierea iernii trebuie luat în calcul și riscul de îngheț. O conductă sau un sistem care funcționează bine în septembrie poate deveni insuficient în perioada cu temperaturi negative.

22. De ce poate crește consumul de apă

Explicația nu este pur și simplu că „fânul face animalele să bea”. Schimbarea principală este că rația furnizează mai puțină apă prin hrană. Pentru a menține aportul total, animalul trebuie să compenseze prin apa consumată direct.

De aceea, schimbarea comportamentului de băut după stabulație poate fi normală. Important este să existe suficientă apă curată și accesibilă pentru ca animalul să își poată regla aportul.

23. Mineralele în perioada de stabulație

Trecerea în adăpost nu elimină necesitatea unui aport mineral corect. Dimpotrivă, acum fermierul controlează aproape întreaga rație și trebuie să știe ce minerale sunt deja furnizate prin furajele complete, premixuri și alte componente.

Problema nu se rezolvă prin instalarea automată a mai multor blocuri de lins. Înainte de suplimentare trebuie verificată rația de bază și categoria animalelor.

24. Când poate avea sens Standard Block

Standard Block – Bloc mineral pentru rumegătoare, 10 kg este un bloc pentru suplimentarea rației cu sare, magneziu și oligoelemente. Conține clorură de sodiu, oxid de magneziu, melasă și oligoelemente și se oferă prin acces la lins.

Produsul poate fi practic în sisteme în care rația este construită predominant din furaje proprii și aportul mineral trebuie completat. Nu trebuie însă tratat ca o obligație pentru orice rumegător care intră în adăpost.

25. Când nu adaugi automat bloc mineral

Dacă animalul primește un furaj complet care conține deja premix vitamino-mineral și surse minerale, trebuie evaluat aportul total înainte să adaugi încă o sursă. Același principiu se aplică atunci când există deja un premix separat în rețeta preparată în fermă.

Suplimentarea minerală trebuie să completeze o nevoie, nu să dubleze componentele existente doar pentru că produsul este ușor de administrat.

26. De ce nu folosești toate blocurile simultan

Standard Block, produse cu magneziu, seleniu, vitamine sau energie au formule și obiective diferite. Punerea mai multor produse la dispoziția acelorași animale nu transformă automat programul mineral într-unul mai bun.

Pentru fiecare produs trebuie să existe o justificare în contextul furajelor de bază, al categoriei fiziologice și al programului mineral deja utilizat.

27. Evaluează condiția corporală înainte de iarnă

Momentul intrării în stabulație este foarte bun pentru evaluarea individuală a animalelor. Separă mental sau fizic exemplarele prea slabe, cele într-o condiție adecvată și cele prea grase. Aceste trei categorii nu au neapărat nevoie de aceeași intensitate a alimentației.

Corectarea unei condiții slabe este mai ușoară dacă începe înainte de perioada cea mai rece și înainte de etapele fiziologice cu cerințe ridicate. În același timp, supraîngrășarea animalelor cu necesar redus nu este un obiectiv bun doar pentru că „vine iarna”.

28. Animalele slabe nu se corectează doar cu porumb

Când un animal este vizibil mai slab decât restul lotului, nu presupune automat că are doar nevoie de mai multă energie. Verifică starea de sănătate, paraziții, dentiția la animalele adulte, calitatea furajului, accesul real la iesle și stadiul fiziologic.

Dacă problema este într-adevăr nutrițională, rația trebuie echilibrată ca întreg, cu suficientă energie, proteină, fibră și minerale. Mai mult porumb poate crește energia, dar nu rezolvă toate celelalte componente.

29. De ce animalele nu trebuie hrănite toate la fel

O vacă de lapte cu producție ridicată, o vacă uscată, o junincă, un tăuraș la îngrășat și un vițel nu au același obiectiv. Același lucru este valabil pentru o capră în lactație și una fără lapte.

Dacă infrastructura permite, lotizarea animalelor după categorie și necesar poate crește precizia furajării și poate preveni atât subalimentarea animalelor productive, cât și administrarea inutilă a unei rații foarte concentrate animalelor cu necesar redus.

30. Vacile de lapte după intrarea în adăpost

Pentru vacile de lapte, tranziția trebuie urmărită și prin producția zilnică. Dacă pășunea a furnizat o parte importantă din proteină și energie, înlocuirea cu un fân mai slab poate duce la scăderea aportului nutritiv chiar dacă ieslea pare plină.

Urmărește consumul de substanță uscată, producția de lapte, rumegarea, fecalele și condiția corporală. Accesul la apă și spațiul la iesle devin la fel de importante ca formula de pe hârtie.

31. Când are sens furajul intensiv pentru vaci

Pentru vacile aflate efectiv în producție ridicată, poate fi relevant AGROMAR – Furaje / Nutret combinat vaci lapte intensiv granulat, 25kg. Este un furaj complet granulat formulat pentru vaci de lapte cu cerințe crescute și declară 18% proteină brută, 3,5% materie grasă, 10% celuloză brută, 0,7% fosfor și 2% calciu.

Produsul trebuie ales pentru categoria pentru care a fost formulat. Nu recomandăm utilizarea lui doar pentru că o vacă se află în adăpost. Nivelul producției și stadiul lactației trebuie luate în calcul.

32. De ce nu îl dai automat tuturor bovinelor

O junincă, o vacă uscată și o vacă în vârf de lactație au cerințe foarte diferite. Administrarea aceleiași formule intensive tuturor poate însemna costuri inutile și aporturi care nu corespund obiectivului animalului.

Principiul corect este simplu: produsul se alege după categoria fiziologică și nivelul de producție, nu după faptul că toate animalele aparțin aceleiași specii.

33. Oi și capre lactante versus nelactante

La ovine și caprine, diferența dintre animalele care încă produc lapte și cele care au încheiat lactația poate fi foarte mare. O capră cu producție ridicată are cerințe de proteină și energie diferite față de o capră aflată la întreținere.

Dacă toate sunt hrănite identic, unele pot primi prea puțin, iar altele prea mult. Intrarea în adăpost este un moment bun pentru reorganizarea loturilor.

34. Furajul pentru ovine/caprine în lactație

Pentru oile și caprele care se află efectiv în lactație, un produs dedicat este AGROMAR – Furaje / Nutret combinat ovine / caprine lactatie granulat, 25kg. Este furaj complet granulat cu 18% proteină brută, 3,5% materie grasă, 10% celuloză brută, 0,62% fosfor și 1,2% calciu.

Formula este destinată perioadei de lactație. Nu trebuie privită ca furaj universal pentru toate oile și caprele din fermă.

35. De ce nu dai furaj de lactație animalelor fără lapte

Denumirea produsului nu reprezintă doar o categorie comercială. Ea indică etapa fiziologică pentru care a fost formulat. Animalele nelactante au alte priorități: întreținere, condiție corporală, gestație sau pregătirea pentru o etapă viitoare.

Folosirea unei formule de lactație doar pentru că este „mai bogată” nu înseamnă automat o furajare mai bună. O rație bună este cea potrivită necesarului, nu cea mai concentrată disponibilă.

36. Tineretul bovin trebuie analizat separat

Vițeii și tineretul aflat în creștere au nevoie de nutrienți pentru dezvoltare și, în cazul animalelor foarte tinere, pentru maturizarea progresivă a rumenului. Nu trebuie incluși automat în aceeași schemă cu vacile adulte.

Vârsta, greutatea, înțărcarea și obiectivul de creștere determină tipul de furaj potrivit. Dacă ai mai multe categorii de bovine, stabulația este un moment bun pentru separarea lor nutrițională.

37. Taurinele la îngrășat au alt obiectiv

La taurinele pentru carne, accentul cade pe spor, eficiența conversiei, menținerea funcției ruminale și etapa de finisare. O rație pentru vaci de lapte nu este o rație pentru taurine la îngrășat doar pentru că ambele categorii sunt bovine.

Dacă se intenționează creșterea proporției de cereale pentru îngrășare, adaptarea progresivă devine cu atât mai importantă.

38. Rumegarea ca indicator practic

Fermierul poate obține foarte multe informații doar observând animalele. După perioadele de consum și repaus, o proporție importantă a efectivului ar trebui să fie liniștită și să rumege. Dacă după schimbarea rației observi mai multe animale care nu rumegă, sunt neliniștite sau reduc brusc consumul, merită investigat.

Rumegarea nu înlocuiește analiza rației sau consultul veterinar, dar este unul dintre cei mai simpli indicatori zilnici ai modului în care efectivul tolerează schimbarea.

39. Ce îți pot spune fecalele

Schimbările bruște de consistență după modificarea rației pot indica faptul că digestia s-a modificat mai repede decât era de dorit. Fecalele foarte lichide, foarte uscate sau prezența evidentă a unor particule nedigerate trebuie observate în contextul consumului și al stării generale.

Nu pune diagnostice exclusiv după fecale. Dacă apar diaree severă, lipsa poftei de mâncare, balonare, durere, apatie sau alte semne clinice, medicul veterinar trebuie implicat.

40. Ce verifici dacă scade consumul

Dacă animalele intră în adăpost și mănâncă mai puțin, nu schimba imediat din nou furajul. Verifică mai întâi dacă noua rație a fost introdusă prea repede, dacă fânul este acceptat, dacă apa este curată, dacă există suficient spațiu la iesle și dacă animalele dominante blochează accesul celor mai slabe.

Ia în calcul și stresul mutării, temperatura și eventualele probleme de sănătate. O nouă schimbare rapidă de furaj poate face situația mai greu de interpretat.

41. Accesul la iesle după stabulație

Pe pășune, animalele au o suprafață mare pe care se pot răspândi. În adăpost, hrana este concentrată într-o zonă limitată. Acolo devine importantă ierarhia socială. Animalele dominante pot ajunge primele la hrană, iar exemplarele tinere sau slabe pot consuma mai puțin chiar dacă, teoretic, există suficient furaj pentru întregul lot.

Monitorizează cine ajunge la iesle și cine rămâne în spate. Pentru vacile de lapte, spațiul de hrănire și disponibilitatea permanentă a furajului sunt elemente importante pentru menținerea consumului.

42. Selecția furajului în iesle

În amestecurile cu componente de dimensiuni foarte diferite, bovinele pot selecta anumite ingrediente. Pot consuma mai întâi cerealele și particulele concentrate, lăsând fibrele lungi pentru mai târziu. În acest caz, formula calculată de fermier nu mai este identică cu formula consumată la fiecare masă.

Urmărește resturile și diferența dintre hrana pusă dimineața și ceea ce rămâne înainte de masa următoare. Dacă resturile sunt formate aproape exclusiv dintr-o anumită componentă, există selecție.

43. De ce păstrezi cât mai mult rutina

Intrarea în adăpost schimbă deja mediul animalului. Dacă în aceeași zi schimbi și rația, grupul, ora meselor și personalul care îl manipulează, acumulezi mai mulți factori de stres.

Păstrează cât mai constant programul de administrare a hranei și apei. Consistența ajută atât animalele, cât și fermierul, pentru că modificările de consum devin mai ușor de observat.

44. Ce urmărești dimineața și seara

45. Schema practică a tranziției

46. Exemplu practic: vaci de lapte

O fermă are vaci care au fost pe pășune până la începutul toamnei și încă produc lapte. Înainte de stabulația completă, fermierul începe să ofere fânul care va forma baza rației de iarnă și introduce controlat componentele suplimentare. Lucerna granulată poate fi folosită ca furaj complementar, în timp ce vacile cu producție ridicată pot primi o formulă dedicată producției de lapte.

Nu se presupune însă că toate vacile trebuie să primească aceeași cantitate sau același produs. Vacile cu producție mai mică și cele aflate în alt stadiu fiziologic trebuie evaluate separat. În primele zile sunt urmărite consumul, producția de lapte, apa, rumegarea și fecalele.

47. Exemplu practic: oi și capre în lactație

Oile și caprele care încă produc lapte pot resimți scăderea calității pășunii înainte ca fermierul să decidă închiderea efectivului. În acest caz, introducerea fânului și a furajelor pentru perioada de adăpost poate începe înainte ca iarba să dispară complet.

Pentru animalele aflate efectiv în lactație, furajul complet dedicat acestei etape poate avea un rol clar. Animalele care au încheiat lactația trebuie însă analizate separat, astfel încât rația lor să nu fie supradimensionată.

48. Exemplu practic: animale fără producție mare

O vacă fără producție ridicată, o oaie nelactantă sau un animal aflat la întreținere nu are nevoie automat de furaj intensiv, furaj de lactație și bloc energetic doar pentru că a intrat în adăpost. Pentru aceste animale, baza furajeră de calitate și o rație adaptată necesarului pot fi suficiente.

Suplimentarea trebuie decisă după condiția corporală, etapa fiziologică și compoziția furajelor disponibile. Scopul nu este să administrezi cât mai multe produse, ci să acoperi necesarul fără excese inutile.

49. Produse recomandate pentru perioada de trecere la adăpost

50. Lucerna granulată la palet pentru ferme cu consum mare

Pentru fermele cu efective mai mari există în catalog și AGROMAR – Furaje / Lucerna granulata, 25kg – PALET tona. Din punct de vedere nutrițional este aceeași categorie de produs, însă achiziția paletizată poate fi mai practică atunci când consumul este constant și există spațiu adecvat pentru depozitare.

Nu recomandăm varianta la palet doar pentru că este disponibilă în cantitate mare. Înainte de achiziție trebuie estimat consumul, perioada de stocare și capacitatea de a păstra produsul uscat și protejat.

51. Ce produse nu recomandăm automat

Nu recomandăm automat Energy Block pentru toate animalele, Magne Power doar pentru că efectivul vine de pe pășune, Selenium Block fără o justificare, Multivit Block peste orice rație sau premixuri separate peste un furaj complet. Nici șrotul de soia și porumbul nu trebuie introduse în cantități stabilite „după ochi”.

La fel de important, nu recomandăm furajul intensiv pentru vaci de lapte tuturor bovinelor și nici furajul pentru ovine/caprine în lactație animalelor nelactante. Produsele se aleg după rolul lor, nu după ideea că un produs mai concentrat este automat mai bun.

52. Cele mai frecvente greșeli la trecerea în adăpost

• schimbi întreaga rație într-o singură zi;
• introduci mult porumb imediat după terminarea pășunii;
• nu începi fânul înainte de stabulația completă;
• folosești fân prăfos sau mucegăit;
• compari kilogramul de iarbă cu kilogramul de fân;
• ignori substanța uscată;
• nu verifici debitul apei;
• schimbi simultan rația, grupurile și programul;
• nu asiguri suficient acces la iesle;
• nu urmărești animalele dominante;
• folosești mai multe blocuri minerale fără calcul;
• dai aceeași rație vacilor productive și celor fără producție ridicată;
• nu evaluezi condiția corporală;
• nu estimezi stocul de furaje pentru toată iarna.

53. Checklist înainte de ultima zi de pășune

54. Checklist pentru prima săptămână în adăpost

55. Articole utile pentru continuarea documentării

Pentru suplimentarea minerală poți continua cu Bloc mineral la pășune: când este util. Pentru utilizarea lucernei granulată în diferite tipuri de rații, vezi Lucernă granulată pentru vaci, oi și capre – cum o integrezi în rație.

Pentru vacile productive este util și ghidul Cum hranesti corect vacile de lapte pentru randament ridicat, iar pentru capre poți consulta Cum sustii caprele in lactatie fara sa fortezi organismul. În situațiile în care pășunea se degradează înainte de stabulație, vezi și Ce hrană alegi pentru oi în perioadele de secetă.

Pentru informații tehnice despre adaptarea bovinelor de la o dietă predominant fibroasă la una mai bogată în cereale, poți consulta materialul Transitioning Calves: From Pasture to Feedlot publicat de Penn State Extension. Pentru accesul la iesle, apă, consum și managementul furajării există informații utile și în resursele University of Minnesota Extension.

57. Concluzie: tranziția bună începe înainte să închizi poarta pășunii

Trecerea de la pășune la adăpost nu ar trebui să fie un eveniment de o singură zi. Este o perioadă în care animalul trece de la vegetație verde și un comportament alimentar liber la furaje conservate și o rație controlată aproape complet de fermier. Rumenul, consumul de apă, rutina, accesul la hrană și competiția dintre animale trebuie să se adapteze la noul sistem.

Începe introducerea furajelor de adăpost înainte de terminarea completă a pășunatului. Urmărește calitatea fânului, nu crește brusc cerealele, verifică permanent apa și separă animalele după necesar atunci când este posibil. Monitorizează rumegarea, fecalele, condiția corporală și consumul în primele zile.

Produsele trebuie folosite la fel de disciplinat. AGROMAR – Furaje / Lucerna granulata, 25kg este un furaj complementar. AGROMAR – Furaje / Nutret combinat vaci lapte intensiv granulat, 25kg este destinat vacilor productive. AGROMAR – Furaje / Nutret combinat ovine / caprine lactatie granulat, 25kg este destinat animalelor aflate în lactație. Standard Block – Bloc mineral pentru rumegătoare, 10 kg este o sursă suplimentară de minerale atunci când rația justifică utilizarea lui.

O tranziție bună nu se vede prin numărul de produse introduse în iesle, ci printr-un efectiv care continuă să mănânce, să rumege, să bea suficient, să își mențină condiția corporală și să își susțină producția fără modificări digestive importante.

Descoperă produsele Alb & Brun