1. Ce rol are magneziul în organismul vacilor, oilor și caprelor

Magneziul este un mineral esențial pentru rumegătoare și participă la numeroase procese metabolice. Este implicat în funcționarea sistemului nervos, în activitatea musculaturii și în utilizarea energiei din hrană.

Tocmai de aceea, problema nu trebuie privită doar ca o simplă „lipsă de mineral”. Atunci când disponibilitatea magneziului scade suficient de mult, efectele pot implica sistemul nervos și musculatura și pot evolua rapid.

Magneziul și sistemul nervos

Sistemul nervos depinde de un echilibru mineral corect. Magneziul contribuie la reglarea excitabilității neuromusculare, motiv pentru care deficitul sever poate fi asociat cu neliniște, hipersensibilitate, tremurături sau convulsii.

Magneziul și musculatura

Funcția musculară normală depinde de interacțiunea mai multor minerale. Magneziul este una dintre componentele acestui echilibru și trebuie privit împreună cu calciul, fosforul, sodiul, potasiul și restul rației.

Magneziul și metabolismul energetic

Vacile, oile și caprele aflate în producție au un metabolism intens. Lactația, creșterea, gestația și adaptarea la schimbări de rație cresc presiunea asupra organismului, iar o alimentație minerală dezechilibrată poate deveni mai vizibilă în astfel de perioade.

2. De ce perioada de pășunat poate crește riscul unui aport insuficient de magneziu

Ieșirea la pășune reprezintă una dintre cele mai importante schimbări de alimentație din an. După o perioadă în care animalele au consumat fân, siloz, concentrate sau alte furaje păstrate, ele ajung într-un timp relativ scurt la o hrană cu multă apă și cu o structură diferită.

Iarba tânără poate fi foarte palatabilă și poate fi consumată rapid. În același timp, faptul că animalele au permanent verdeață în față nu înseamnă că fiecare componentă minerală este prezentă sau absorbită în cantitatea optimă.

Iarba tânără are multă apă

Volumul consumat poate fi mare, dar materia uscată este mult mai redusă decât sugerează greutatea vegetației proaspete. De aceea trebuie analizată hrana în ansamblu, nu doar impresia că „pășunea este plină”.

Creșterea rapidă a vegetației contează

Perioadele cu iarbă foarte fragedă și cu ritm rapid de creștere sunt cunoscute ca perioade în care riscul de hipomagneziemie poate crește, în special la rumegătoarele cu necesar ridicat.

Tranziția de la adăpost la pășune trebuie urmărită

O schimbare bruscă a alimentației poate modifica ingestia de materie uscată, aportul de fibră și cantitățile de minerale consumate zilnic. De aceea, perioada de adaptare trebuie gestionată, nu lăsată complet la întâmplare.

Pentru o privire mai largă asupra suplimentării în această perioadă, vezi și Bloc mineral la pășune: când este util.

3. Ce legătură au potasiul și fertilizarea pășunii cu magneziul

Una dintre cele mai utile informații pentru fermieri este că riscul nu depinde doar de cantitatea de magneziu din vegetație. Contează și interacțiunea dintre minerale.

Un nivel ridicat de potasiu în rație poate reduce absorbția magneziului la nivelul rumenului. Prin urmare, o pășune poate arăta excelent și poate produce multă masă verde, dar profilul mineral al vegetației poate să nu fie ideal pentru animalele aflate pe ea.

Cum ajunge potasiul să fie ridicat

Conținutul de potasiu al pășunii este influențat de sol, fertilizare și stadiul de vegetație. Aplicarea fertilizanților cu potasiu sau a unor cantități mari de dejecții poate contribui la un aport ridicat de potasiu în plante.

Iarba cu creștere rapidă poate acumula cantități importante de potasiu. Pentru rumegătoarele expuse la risc, acest lucru trebuie privit împreună cu disponibilitatea magneziului.

4. Primăvara este singura perioadă în care trebuie să fii atent?

Nu. Primăvara este perioada clasic asociată cu iarba luxuriantă și cu apariția tetaniei de pășune, dar riscul nu trebuie legat exclusiv de o lună din calendar.

Probleme pot apărea și în alte perioade în care vegetația începe să crească foarte rapid, inclusiv după ploi care urmează unei perioade de secetă sau în timpul regenerării puternice a pășunii.

Și toamna pot exista perioade cu vegetație tânără și creștere intensă. De aceea, este mai util să urmărești efectiv starea pășunii și categoria animalelor decât să stabilești că magneziul contează doar în aprilie sau mai.

Urmărește mai ales schimbările

• intrarea bruscă pe o parcelă foarte fragedă;
• ploi abundente urmate de creștere accelerată;
• perioade reci și umede;
• revenirea vegetației după secetă;
• modificarea fertilizării;
• trecerea animalelor de la furaj conservat la pășune.

5. Care animale sunt mai sensibile la deficitul de magneziu

Nu toate animalele au același nivel de risc. Necesarul mineral și capacitatea de adaptare diferă în funcție de specie, vârstă, producție și starea fiziologică.

Vacile adulte

Vacile adulte sunt printre animalele la care tetania de pășune este bine cunoscută, în special atunci când sunt scoase pe vegetație cu creștere rapidă.

Vacile aflate în lactație

Lactația crește necesarul nutritiv. O vacă ce produce lapte are nevoie de o rație capabilă să susțină atât întreținerea organismului, cât și producția.

Pentru organizarea mai largă a rației, poți consulta și Cum hranesti corect vacile de lapte pentru randament ridicat.

Oile în lactație

Și oile în lactație pot avea un risc crescut, deoarece eliminarea mineralelor prin lapte se suprapune peste cerințele de întreținere ale organismului.

Caprele

Hipomagneziemia este descrisă și la capre. În general, tetania de pășune este considerată mai puțin frecventă la capre decât la bovine, dar un aport redus de magneziu și nivelurile ridicate de potasiu pot influența și această specie.

Pentru caprele aflate în producție, vezi și Cum crești producția de lapte la oi și capre.

6. Ce este tetania de pășune și de ce trebuie luată în serios

Tetania de pășune este denumirea folosită pentru hipomagneziemia severă asociată cu niveluri prea mici de magneziu disponibile organismului. Este întâlnită în special la bovine și ovine și poate avea o evoluție foarte rapidă.

Problema devine gravă atunci când concentrația de magneziu din sânge scade suficient încât să afecteze funcționarea normală a sistemului nervos și muscular.

De ce este diferită de o carență discretă

Un dezechilibru mineral ușor poate fi greu de observat. Tetania clinică, în schimb, poate evolua către hiperexcitabilitate, spasme, cădere și convulsii.

7. Semnele care pot indica o problemă cu magneziul

Semnele clinice nu sunt suficiente singure pentru a stabili diagnosticul, deoarece mai multe boli sau tulburări pot produce simptome asemănătoare. Totuși, într-un efectiv aflat pe pășune cu risc, anumite manifestări trebuie tratate cu seriozitate.

Semne timpurii care pot apărea

• neliniște neobișnuită;
• schimbări bruște de comportament;
• mers nesigur sau rigid;
• tremurături musculare;
• hipersensibilitate la zgomot sau mișcare;
• reacții exagerate la stimuli;
• coordonare mai slabă.

Semne grave

• pierderea coordonării;
• cădere;
• spasme musculare;
• convulsii;
• imposibilitatea de a se ridica;
• agravare rapidă a stării generale.

Un animal cu astfel de semne trebuie evaluat de medicul veterinar. Nu încerca să stabilești singur dacă este tetanie de pășune, hipocalcemie, intoxicație sau altă problemă neurologică ori metabolică.

Pentru semne mai generale ale dezechilibrelor minerale, vezi și 10 semne că animalele tale au carențe minerale.

8. De ce nu trebuie să aștepți simptomele ca să începi suplimentarea

Strategia corectă este prevenția. În momentul în care un animal manifestă deja semne neurologice, nu mai vorbim despre o simplă completare a rației, ci despre o posibilă urgență medicală.

La animalele considerate la risc, accesul la o sursă adecvată de magneziu trebuie gândit înainte sau odată cu intrarea în perioada de risc, nu după apariția primului caz în efectiv.

Continuitatea contează

Rumegătoarele nu dispun de o rezervă corporală ușor mobilizabilă de magneziu care să protejeze mult timp organismul atunci când aportul zilnic este insuficient. De aceea, în perioadele de risc, aportul trebuie să fie constant.

Metoda aleasă poate diferi de la fermă la fermă. Poate fi vorba despre minerale introduse într-o rație controlată, produse de lins, alte forme de suplimentare sau o combinație stabilită împreună cu medicul veterinar ori specialistul în nutriție.

9. Cum verifici dacă efectivul tău intră într-o perioadă cu risc mai mare

Cu cât bifezi mai mulți factori de risc, cu atât este mai important să nu lași suplimentarea minerală pe ultimul loc.

10. Ce rol are fânul sau alt furaj fibros când animalele intră pe pășune

Fânul nu este un tratament pentru deficitul de magneziu, dar poate avea un rol important în managementul tranziției alimentare.

După o perioadă de furajare în adăpost, trecerea directă și necontrolată pe vegetație foarte fragedă schimbă brusc structura rației. Menținerea unei surse adecvate de fibră poate ajuta la o tranziție mai echilibrată.

De ce contează fibra

• susține rumegarea;
• ajută la menținerea funcționării normale a rumenului;
• reduce dependența exclusivă de vegetația foarte fragedă;
• permite o tranziție mai controlată între două tipuri diferite de hrană.

Cantitatea și tipul de furaj fibros trebuie însă stabilite în funcție de rația reală, calitatea pășunii și categoria animalelor.

11. Cum poate fi asigurat magneziul animalelor la pășune

Nu există o singură metodă potrivită pentru toate fermele. Alegerea depinde de sistemul de furajare, efectiv, infrastructură și capacitatea fermierului de a controla consumul.

Minerale introduse în furaj

Dacă animalele primesc zilnic o cantitate controlată de concentrat sau amestec furajer, mineralele pot fi integrate în rație conform formulei stabilite. Avantajul este controlul mai bun al cantității consumate.

Premixuri

Premixurile se folosesc atunci când fermierul formulează o rație și poate cântări și omogeniza corect ingredientele. Nu trebuie dozate din ochi și nici adăugate fără să se țină cont de celelalte surse minerale.

Blocuri minerale de lins

Sunt practice pentru animalele aflate la pășune, deoarece pot rămâne disponibile într-un punct accesibil efectivului. Totuși, consumul este voluntar și poate varia între indivizi.

Găleți de lins

Pot fi utilizate în anumite sisteme ca sursă de completare minerală, în funcție de compoziția produsului și categoria animalelor.

12. Blocurile cu magneziu la pășune: când sunt practice

Blocurile de lins sunt utile în special în sistemele în care animalele petrec mult timp pe pășune și nu primesc individual, în fiecare zi, o cantitate controlată de furaj mineralizat.

În gama Alb & Brun, produsul direct relevant pentru acest articol este Bloc mineral cu magneziu, Magne Power, pentru rumegătoare, 10 kg.

Produsul este destinat bovinelor, oilor și caprelor și are în compoziție oxid de magneziu, alături de surse de sodiu, calciu și fosfor și oligoelemente.

De ce poate fi practic

• poate fi amplasat direct în zona în care se află animalele;
• permite acces constant la o sursă minerală;
• nu necesită amestecarea zilnică într-un furaj;
• este destinat rumegătoarelor, inclusiv bovinelor, oilor și caprelor;
• poate fi integrat într-o strategie preventivă în perioadele cu risc.

Pentru mai multe detalii despre modul general de utilizare a acestor produse, citește și Blocurile de lins: beneficii si utilizare in ferma.

13. Cum folosești corect un bloc mineral cu magneziu la pășune

Un bloc bun pus într-un loc greșit poate avea un consum foarte diferit de cel așteptat. Amplasarea și monitorizarea fac parte din utilizarea produsului.

Alege un loc accesibil

Animalele trebuie să ajungă ușor la bloc, fără să traverseze zone periculoase sau să fie obligate să se înghesuie într-un spațiu foarte mic.

Protejează-l de umezeală excesivă

Nu lăsa blocul direct într-o zonă cu noroi permanent sau apă stagnantă. Un suport simplu sau o zonă bine drenată ajută la păstrarea produsului.

Asigură acces tuturor animalelor

În loturile mai mari, un singur punct de acces poate crea competiție. Animalele dominante nu trebuie să împiedice indivizii mai timizi să ajungă la supliment.

Urmărește consumul

Notează aproximativ când ai introdus blocul și cât timp durează până este consumat. Acest lucru îți permite să observi dacă efectivul consumă foarte puțin sau neobișnuit de mult.

14. Ce faci dacă animalele nu consumă blocul mineral

Lipsa consumului nu trebuie interpretată automat ca dovadă că animalele nu au nevoie de mineralele respective. Consumul voluntar poate varia semnificativ între animale și între perioade.

Dacă blocul pare ignorat:

• verifică dacă amplasarea este accesibilă;
• vezi dacă blocul este murdar sau deteriorat;
• verifică dacă există alte surse de sare sau minerale;
• mută-l într-o zonă mai frecventată;
• verifică dacă toate animalele pot ajunge la el;
• urmărește consumul pe câteva zile, nu doar câteva ore;
• reevaluează strategia dacă aportul rămâne insuficient într-o perioadă de risc.

15. Ce faci dacă animalele consumă foarte mult din bloc

La fel cum lipsa consumului trebuie urmărită, și consumul foarte rapid merită analizat.

Verifică:

• cât consumă efectiv întregul lot;
• numărul de animale care au acces;
• dacă există altă sursă de sare în rație;
• calitatea și compoziția furajului de bază;
• accesul la apă;
• dacă ai introdus simultan alte suplimente minerale;
• dacă situația s-a schimbat după mutarea pe o altă pășune.

Dacă aportul este foarte diferit de recomandarea produsului sau de consumul obișnuit al efectivului, discută cu specialistul în nutriție sau medicul veterinar înainte de a adăuga alte surse minerale.

16. Magneziul la vacile de lapte aflate la pășune

Vacile aflate în lactație sunt una dintre categoriile care necesită atenție deosebită. Producția de lapte adaugă o cerință nutritivă importantă peste necesarul de întreținere.

Dacă vacile sunt trecute pe iarbă foarte fragedă, nu evalua doar cantitatea de masă verde. Verifică întreaga rație, aportul de materie uscată, sursele de fibră, concentratele, apa și programul mineral.

Ce urmărești zilnic

• pofta de mâncare;
• comportamentul;
• rumegarea;
• producția de lapte;
• consistența fecalelor;
• consumul de mineral;
• accesul la apă;
• eventuale tremurături, rigiditate sau mers anormal.

Scăderea producției de lapte are numeroase cauze și nu trebuie atribuită automat magneziului. Dacă problema este producția, vezi și Vaca nu mai dă lapte ca înainte: greșeli frecvente în hrană.

17. Magneziul la oi și capre în perioada de pășunat

Și ovinele și caprinele trebuie urmărite în perioadele de vegetație foarte fragedă, în special dacă sunt în lactație sau trec printr-o schimbare importantă de rație.

La oi

Oile aflate în lactație au un necesar mai ridicat, iar hipomagneziemia este o problemă cunoscută la această categorie. Riscul trebuie analizat împreună cu pășunea, condițiile meteo și restul rației.

La capre

Tetania de pășune este în general mai puțin frecventă decât la bovine, dar acest lucru nu înseamnă că magneziul poate fi ignorat. Potasiul ridicat din dietă poate afecta absorbția magneziului și la capre.

Apa rămâne esențială

Indiferent de specie, suplimentarea minerală nu compensează lipsa apei curate. Apa trebuie să fie permanent disponibilă și suficientă pentru dimensiunea efectivului și temperatura exterioară.

18. Magneziu sau supliment mineral mai complex: cum alegi

Nu toate perioadele din fermă au aceeași problemă și nu toate blocurile minerale au aceeași formulă.

Când magneziul este obiectivul principal

Dacă efectivul intră într-o perioadă cu risc specific, precum pășunatul pe vegetație foarte tânără și cu creștere rapidă, un produs formulat cu accent pe magneziu este mai logic decât alegerea la întâmplare a oricărui bloc mineral.

Când ai nevoie de o completare minerală mai generală

În alte situații, problema poate fi o completare mai largă a rației. Alegerea trebuie făcută după furajele administrate, specie, vârstă, producție și eventualele analize disponibile.

De ce nu alegi doar după denumirea de pe sac

Citește compoziția, destinația și modul de utilizare. Două produse denumite „bloc mineral” pot avea concentrații și obiective diferite.

19. Produs recomandat pentru perioada de pășunat

Pentru subiectul acestui ghid, recomandarea trebuie să rămână specifică. Nu este nevoie de o listă lungă de produse dacă obiectivul este susținerea aportului de magneziu la rumegătoare în perioada de pășunat.

20. Greșeli frecvente în gestionarea magneziului la pășune

Greșeala 1: „Este iarbă multă, deci animalele au toate mineralele”

Volumul de vegetație și echilibrul mineral sunt două lucruri diferite. O pășune foarte productivă poate avea totuși un profil mineral care necesită atenție.

Greșeala 2: începi suplimentarea după apariția simptomelor

În cazul tetaniei de pășune, strategia trebuie să fie preventivă. Animalul cu semne clinice are nevoie de medic veterinar.

Greșeala 3: pui blocul unde nu ajung animalele

Dacă suplimentul este amplasat într-o zonă evitată de efectiv sau devine greu accesibil din cauza noroiului, consumul poate fi insuficient.

Greșeala 4: nu urmărești consumul

Faptul că blocul există pe pășune nu înseamnă automat că fiecare animal primește aportul dorit.

Greșeala 5: schimbi brusc întreaga rație

Ieșirea la pășune este deja o schimbare majoră. Tranziția trebuie gestionată atent, în special atunci când vegetația este foarte fragedă.

Greșeala 6: ignori fertilizarea pășunii

Potasiul ridicat poate influența disponibilitatea magneziului. Istoricul fertilizării nu este doar o problemă agronomică, ci poate deveni relevant și pentru nutriția efectivului.

Greșeala 7: crezi că toate blocurile minerale sunt identice

Verifică formula și obiectivul. Un bloc cu accent pe magneziu este diferit de unul formulat în principal pentru sare, vitamine sau alte oligoelemente.

Greșeala 8: combini mai multe produse fără să calculezi aportul total

Suplimentele trebuie privite împreună cu furajul complet, premixul, concentratele și alte surse minerale deja administrate.

21. Checklist practic înainte de scoaterea animalelor la pășune

Un astfel de control durează puțin, dar te ajută să observi problemele înainte ca ele să devină costisitoare.

Resurse utile pentru fermieri

Pentru a continua documentarea despre pășune și suplimentarea minerală, poți citi Bloc mineral la pășune: când este util, Blocurile de lins: beneficii si utilizare in ferma și 10 semne că animalele tale au carențe minerale.

Pentru informații veterinare suplimentare despre hipomagneziemie, poți consulta ghidul profesional Hypomagnesemic Tetany in Cattle and Sheep, MSD Veterinary Manual și recomandările despre pășunat și tetania de pășune publicate de Department of Agriculture, Environment and Rural Affairs.

Pentru recomandări practice despre furaje, minerale și nutriția animalelor, urmărește pagina de Facebook Alb&Brun și contul de Instagram Alb&Brun.

23. Concluzie: magneziul trebuie gestionat înainte să apară problema

Pășunea verde este una dintre cele mai valoroase resurse ale fermei, dar aspectul luxuriant al ierbii nu garantează automat un aport mineral perfect. La începutul pășunatului și în alte perioade cu vegetație foarte tânără și creștere rapidă, magneziul merită urmărit cu atenție, mai ales la animalele adulte și la cele aflate în lactație.

Analizează pășunea, ține cont de fertilizare, evită schimbările alimentare bruște, păstrează accesul la apă și fibră și stabilește din timp strategia minerală. Dacă sistemul fermei tale se potrivește suplimentării prin lins, Bloc mineral cu magneziu, Magne Power, pentru rumegătoare, 10 kg este produsul dedicat din gama Alb & Brun pentru bovine, oi și capre atunci când obiectivul este aportul suplimentar de magneziu.

Cel mai important este să nu confunzi prevenția cu tratamentul. Un bloc mineral poate face parte dintr-o strategie bună de furajare, dar un animal care prezintă tremurături severe, lipsă de coordonare, cădere sau convulsii trebuie evaluat imediat de medicul veterinar.

Descoperă produsele Alb & Brun